Plastilina

În primii ani ai celui de-al doilea război mondial, James Wright lucra pentru firma General Electric care desfăşura o activitate de cercetare cu scopul de a găsi un înlocuitor ieftin pentru cauciucul sintetic. Într-o zi a anului 1943, pe când făcea nişte experimente într-unul din laboratoarele companiei, Wright a scăpat din greşeală nişte acid boric într-un recipient cu ulei siliconic şi a fost uimit să descopere că amestecul rezultat se deforma într-un mod foarte interesant.

General Electric a comunicat vestea despre noul material unui număr mare de oameni de ştiinţă, dar toţi au fost de părere că acesta nu era mai practic decât cauciucul sintetic pe care firma îl producea deja. Amestecul părea condamnat să rămână doar o curiozitate locală, dar, în 1949, un şomer pe nume Peter Hodgson a aflat întâmplător de el şi a intuit potenţialul pe care-l avea ca obiect de divertisment. Hodgson s-a gândit în primul rând că l-ar putea folosi ca jucărie pentru copii. El a împrumutat 147 USD, a cumpărat cu această sumă drepturile de fabricaţie de la General Electric, după care a început să producă amestecul şi să-l ofere spre vânzare ambalat în ouă de plastic (se apropia Paştele). Proaspătul întreprinzător şi-a botezat produsul "silly putty" şi a obţinut într-un timp relativ scurt vânzări de milioane de dolari.

În mod ironic, de-abia după succesul înregistrat ca jucărie oamenii i-au găsit plastilinei şi utilizări practice, cum ar fi culegerea de pe haine a scamelor sau a părului de animale, ori stabilizarea mobilei care se clatină. Echipajul navetei spaţiale Apollo 8 a folosit-o la fixarea uneltelor pe pereţi, în condiţii de imponderabilitate. S-a descoperit chiar că modelarea plastilinei este un excelent mijloc de a reduce stresul.

La moartea sa, în 1976, Peter Hodgson avea o avere de cca. 140 de milioane de dolari, strânsă exclusiv din producerea şi comercializarea plastilinei.

Acest produs, care se găseste acum în peste 95% din gospodăriile americane, a intrat deja în rândul invenţiilor clasice din perioada modernă.

Eco.md