Banda adezivă (scotch-ul)
În 1923, Richard G. Drew lucra la firma 3M, un modest producător de hârtie abrazivă. Într-o zi, pe când testa un nou tip de hârtie la un service auto, Drew a aflat că vopsirea maşinilor în două culori (operaţie la modă în vremea aceea) era foarte complicată şi asta din cauza că zona de delimitare între cele două culori nu putea fi realizată cu precizie.
Doi ani mai tarziu, Richard Drew propune o soluţie: o bandă adezivă de hartie, de 5 cm lăţime, care se lipea pe caroseria automobilului, în zona unde urma să se schimbe culoarea. După vopsire, această bandă se îndepărta, astfel încât rămânea o foarte frumoasă linie de demarcaţie, perfect dreaptă.
Prima demonstraţie, realizată la service-ul auto, a fost însă un semi-eşec: banda nu avea aplicat adeziv pe toată suprafaţa, ci doar pe o margine, ca urmare ea s-a dezlipit în timpul operaţiei şi a căzut. Iar patronul atelierului i-a spus lui Drew: "Zi-le scoţienilor acelora care-ţi sunt şefi să pună mai mult adeziv!", prin "scoţieni" (scotch, în engleză) întelegând "zgârciţi". Scotch a fost considerat însă un nume foarte potrivit pentru noul produs, ca urmare termenul s-a încetăţenit.
În scurt timp, firma 3M a scos pe piaţă scotch-ul transparent - o bandă de celofan cu un adeziv realizat din cauciuc, ulei şi răşină. Produsul a avut un succes nebun: forţaţi de criza economică din anii '30, oamenii i-au găsit cele mai diverse utilizări, de la sigilat pachete până la cârpit haine şi lipit ouă crăpate (?!). Întrebuinţarea pentru care fusese iniţial proiectat, anume vopsitul automobilelor, a devenit una minoră.
Specialiştii consideră astăzi că banda adezivă transparentă este una dintre cele mai utile invenţii din toate timpurile. Şi au dreptate: e suficient să ne gândim că scotch-ul există, practic, în fiecare locuinţă sau birou.
eco.md


.jpg)










